Cu gatul sub talpa comunista....

Am decis sa creez acest blog deoarece din 1945 traim sub cizma comunistilor, si cele mai multe dintre asasinatele, abuzurile si talhariile acestora au ramas nepedepsite.Sunt un judecator moral si un acuzator al represiunii.Cu ce drept?Cu dreptul castigat in decembrie '89, drept pe care il au toti cei care au pierdut pe cineva drag din cauza comunismului, cei care au suferit in inchisori, cei care au fost raniti si, in cele din urma, cei care am fost pe strazi in acele zile .Va rog pe cei care puteti aduce materiale, marturii, si tot ce are legatura cu subiectul, sa o faceti.
Cu speranta ca suntem inca multi care nu am abandonat lupta impotriva secerii si ciocanului, ca viitorul poate fi diferit, si ca putem sa le lasam altceva celor care ne vor urma, va indemn sa scrieti.Si sa luptati!Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu!

Faceți căutări pe acest blog

luni, 18 ianuarie 2010

1946 - 1990 Acelasi scenariu, actori diferiti

Pornind de la primul comentariu al editorialului anterior, imi voi permite copierea unui pasaj din lucrarea domnului Mihai Radulescu, de pe pagina http://www.literaturasidetentie.ro/, pentru a intelege cum a fost posibil rezultatul atat de categoric obtinut de FSN si Iliescu la alegerile din 1990.

,,- În 31 martie 1990, pe la ceasurile 2 dinspre zi, mă aflam la masa de scris. Deodată, a sunat careva la uşa de la stradă. M-am gândit că era o farsă. Nu m-am grăbit să las stiloul din mână. Ţârâitul clopoţelului s-a făcut iarăşi auzit. M-am desprins anevoie din preocupările mele, m-am ridicat şi am deschis. În faţa mea, un bărbat matur, necunoscut, prezentabil. "Domnule Coposu - mi s-a adresat politicos, deci pe mine mă căuta -, aş vrea să vă comunic un lucru ce v-ar putea interesa." - "Poftiţi - l-am îndemnat -, intraţi." Tocmai a trecut pragul şi a împins uşa îndărătul său, că l-am văzut ridicându-şi ambele braţe-n sus, de parcă l-aş fi ameninţat cu pistolul şi voia să mă convingă că se preda de bună voie.
Domnul Corneliu Coposu, al cărui haz - aşa cum am menţionat - nu-l cunoşteam, l-a întrebat pe străin asupra rostului acestui gest. Reacţia intrusului a fost insistentă şi umilă: "Vă rog să mă percheziţionaţi. Poate că am vreo armă, un microfon." - "Nu am obiceiul să-mi controlez oaspeţii. De altfel, casa asta a mea bănuiesc că-i plină de microfoane." Privindu-l mai bine, stăpânul casei a adăugat: "Cred că nu vă cunosc." - "Sunt colonel de Securitate!" - a răsunat prezentarea. "Tot nu vă inspir bănuieli?" - "Nu! Am avut de-a face cu nenumăraţi colonei de Securitate. Am fost anchetat de sute de ori. Aş dori, însă, să aflu obiectul vizitei dumneavoastră." - "Să ştiţi - a continuat musafirul - că v-am spus adevărul: sunt colonel de Securitate. Pensionat în 1986, rechemat în serviciu în 1990. Am lucrat în contra-informaţii. Dar sunt un bun român şi n-am crezut niciodată în comunism. Am ezitat, întrebându-mă dacă e bine să vin la dumneavoastră. Până la urmă, am socotit că am datoria morală să vă avertizez de planul care se pregăteşte în vederea alegerilor viitoare. Vreau să vă comunic rezultatele lor." - "Le ştiţi de pe acum?" - "Nu le ştiu, însă aceia care le organizează au elaborat un plan a cărui schiţă v-am adus-o, pentru a fi prevenit." Vizitatorul nepoftit a continuat: "Iată rezultatul alegerilor din mai!" - îl cita mai departe domnul Coposu.
- A depus în faţa mea, mi-a explicat naratorul neaşteptata întâmplare, o hârtie cu nişte cifre. Din privirea omului, mi-am dat seama că nu era vorba de o glumă.
Ascultând istorisirea alertă, mi-a venit în minte un film american de pe vremuri, intitulat S-a întâmplat mâine . Era vorba în el despre redactorul-şef al unui ziar, căruia spiritul unui prieten decedat îi comunica din ajun evenimentele care urmau să aibă loc în ziua următoare, pentru ca gazeta unde lucrase el însuşi să fie prima care să le aducă la cunoştinţa cititorilor.
Pe ecranul minţii mi se proiectă un colţ al restaurantului "Continental". Pe tencuială sta scrisă, neglijent, în cărbune, o lozincă din timpul Revoluţiei: Jos fantomele comuniste ! Dacă una dintre acestea cumva participase la elaborarea rezultatelor antedatate pomenite? Sau nu una, o cohortă, o legiune, un iad întreg.?!
"Nu pot crede că." - îşi arătase îndoiala izvorâtă din deschiderea faţă de semen; vorbise mai mult pentru sine, decât ca să-l fi auzit oaspetele său de pe la cântatul cocoşilor. Repetându-şi ezitarea de atunci şi pentru mine, îşi prelua intonaţia de odinioară, a omului pus în încurcătură de faptul că fusese pomenită de faţă cu dumnealui o faptă dintre acelea calificabile cu: "Aşa ceva nu se poate, nu se face." - "Să credeţi" - încerca celălalt să-i întărească prea slaba convingere. De bună seamă, gazda se străduia să-şi stăpânească muşchii faciali; îi dădeau de lucru. Pripita judecare a trăsăturilor patriotului care risca destule deconspirând manevrele şefilor săi nu-i permitea să-i pună sub semnul dubiului afirmaţia. Dar ceva din suflet, buna-cuviinţă însămânţată în sine din naştere, politeţea ce-l îndemna să acorde credit oricui, până la proba contrarie, îl rodeau. Nădăjduia să nu iasă la suprafaţă frământările sale. Fără să evoce atunci anume declaraţiile pompoase ale acelora care puseseră mâna pe putere, pasămite taman pentru a organiza alegeri libere, drepte, curate, cinstite, căzuse şi el, într-un fel, pradă momelilor lor propagandistice.
Doar nu era să-mi recunoască mie domnul Coposu atari subţiri stări de spirit - nu. Dar le bănuiam încă prezente îndărătul frunţii sale. Şi de aceea îl iubeam şi mai tare: era om, om cumsecade, om de cuvânt, om al respectului faţă de oameni. "Să credeţi" - reluă celălalt. "Nu e joacă. Rezultatele pe care le aveţi în faţa ochilor au fost notate de către factorii de decizie din ţara aceasta. Păstraţi nota şi veţi avea prilejul s-o verificaţi când se vor comunica rezultatele alegerilor."
Colonelul anonim (pentru mine, căci domnului Corneliu Coposu îi arătase legitimaţia de serviciu) era o fiinţă de onoare. A plecat cu conştiinţa datoriei împlinite. Lista predată preşedintelui naţional-ţărăniştilor, pe care l-a socotit demn de avertizare cu privire la manevrele din umbră ce ameninţau democraţia la alegerile din mai 1990, avea următorul cuprins:
FSN 74%
UDMR 8%
PNL 6%
MER şi PER 5%
Romii 4%
PNŢ-CD 3%
Independenţi 0
- Rezultatele alegerilor din 20 mai, m-a atenţionat domnul Coposu, s-au deosebit foarte puţin de acest consemn. Romii nu şi-au realizat programarea. La voturile UDMR-ului, poate şi ale PNL-ului, nu s-a "umblat". Cred că pe listă, pe lângă preferaţi, figurează şi privilegiaţi. prin calcul. Este evident că s-a urmărit demonetizarea Partidului Naţional Ţărănesc - Creştin şi Democrat.
Mă gândeam la soarta acestui partid care a realizat Întregirea Neamului şi tratativele pentru ieşirea României din al doilea război mondial, partid ale cărui sufragii "acordate" de regim, la alegeri, reprezintă mai puţin de jumătate din numărul aderenţilor săi la data de 20 mai 1990.''


Inchei, nu inainte de a face un comentariu asupra reflectiei regretatului Corneliu Coposu cu privire la trecerea Romaniei de partea Aliatilor, la 23 august 1944.Acest moment il consider unul nefast, atat pentru partidul istoric care realizase Unirea de la 1918, cat mai ales pentru tara, daruita fara lupta bolsevicilor impotriva vointei Maresalului Antonescu, care urmarea continuarea razboiului, in ideea obtinerii unui armistitiu favorabil.Pentru cine crede ca nu exista o alta sansa si ca razboiul era pierdut oricum, exista exemplul Finlandei care a luptat pana la capat, reusind obtinerea unui acord mult mai bun ca al Romaniei.Si asta fara obligatia de a-l vinde dusmanilor pe comandantul Armatei!

3 comentarii:

  1. Interesant pasajul. Dar sa stiti ca, la cat de ''spalat pe creier'' era poporul roman in 1990, nu cred ca ''partidele istorice'' au obtinut in fapt cu mult mai mult decat ''in scripte''. A trebuit sa mai treaca 5 ani ca romanii sa inteleaga personalitatea uriasa lui Coposu - si multi abia la moartea sa (emotia provocata de moartea sa a contribuit decisiv la victoria CDR in 1996).
    ntonescu e o poveste mai lunga: actul de la 23 August a fost nesabuit, rezultatul iresponsabilitatii unui Mihai total necopt si prost sfatuit - si ne-a costat din prima cca 110.000 prizonieri luati ca din oala in deruta creata. Dar nici Antonescu nu ar fi putut sa se desprinda nicicum din alianta cu Germania, care ne-a costat atatia ostasi ale caror oseminte sunt intinse intre Nistru si Volga si ale caror suflete mai cutriera poate si acum pustiurile Siberiei sau ale Kazahstanului. Sa nu uitam ca Germania a favorizat permanent Ungaria in problema Ardealului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Evident ca in 1990 raul fusese facut inainte de alegeri, cand FSN-ul ii manipulase destul pe romani ca sa nu aibe emotii la fatidica data de 20 mai.
    Despre Maresalul Antonescu, eu cred ca nu alianta cu Germania il facea sa continue lupta, ci credinta ca putea sa ii retina pe rusi pana la sosirea englezilor din Grecia.Din pacate, actul de la 23 august ne-a impins definitiv in mainile rusilor, efectele acestei inconstiente resimtindu-le si in ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ati mai editat nimic de cca 1 luna. Toate bune? Haideti sa va dau un motiv de ''bucurie'': ingroparea definitiva a oricarei incercari REALE de a condamna ''pe bune'' comunsimul si calaii sai: http://www.napocanews.ro/2010/02/cum-s-a-ingropat-investighatia-asupra-crimelor-comunismului.html

    RăspundețiȘtergere