Ipocrizia domnului Victor Ciorbea

Domnul de care voi vorbi in acest articol nu mai are nevoie de nici o prezentare, caci de numele dumnealui - si a fostului presedinte Emil Constantinescu, evident - se leaga destramarea oricarei sperante de democratizare reala a tarii.Manipularile ordinare de dupa `90 facute de bolsevicii Iliescu, Roman, Brucan etc., prin care au deturnat evolutia anticomunista a Revolutiei incepute la Timisoara, si au preluat puterea prin care au asigurat dominatia economica si politica a structurii securisto-comuniste, a facut ca in 1996 romanii sa isi indrepte toate sperantele catre Conventia Democrata.Castigarea alegerilor de catre aceasta formatiune a readus entuziasmul in randul populatiei, un entuziasm comparabil cu cel de care a avut parte in ziua de 22 Decembrie `89, caci cei aproape sase ani sub Iliescu si clica comunista nu au fost altceva decat ani de disperare, coruptie si teroare.
Desi aveau o mare responsabilitate istorica, deoarece insasi starea Natiunii si a Tarii erau in joc, cei din Conventia Democrata AU ESUAT LAMENTABIL, fapt care i-a impins pe romani in bratele deznadejdii, Romania ajungand din nou in posesia fostilor comunisti Iliescu-Nastase.In 1999-2000, deznadajduiti din cauza politicii neocomuniste, enorm de multi cetateni si-au parasit tara in cautarea salvarii individuale, caci sub conducerea PSD salvarea colectiva era sortita esecului, acest partid ducand tara, practic, intr-o noua dictatura.Era evident ca de la acestia nu ne puteam astepta la nimic bun, scopul lor fiind doar satisfacerea intereselor personale, de grup, sau straine, ca argumente putand aduce aici politizarea tuturor institutiilor, aparitia baronilor si a tot felul de imbogatiti ( racordati la bugetul de stat ), falimentari si privatizari dubioase, devalizarea unor banci, subjugarea presei.Lista e mult mai lunga evident, insa ma opresc la acestea caci nu raul facut de neocomunisti este subiectul acestor randuri, ci fostul prim-mistru taranist.
Ii amintesc acestuia originea politica, pentru ca in ultima luna l-am urmarit in doua emisiuni TV vorbind despre fostii detinuti politici.Fara indoiala ca atunci cand era la guvernare putea sa si faca ceva pentru acestia, nu ca si acum cand doar iese in fata cu discursuri patriotarde.Probabil ca domnul Ciorbea se adreseaza, pe de o parte, celor care au uitat dezastrul guvernarii sale, iar pe de alta parte celor care cunosc doar istoria invatata pe vremea comunista.Nu e rau ca in ambele emisiuni a adus aminte de suferintele indurate cu demnitate de sute de mii romani, problema este ca ii inregimenteaza pe toti acestia in doua grupari politice ( taranista si liberala ).Si aici comite o grava greseala ( intentionata, evident ), caci nu aceste partide au fost tinta principala a terorii comuniste, ci Miscarea Legionara.Peste saptezeci la suta din sutele de romani inchisi au provenit din randurile acestei formatiuni, si spun asta nu pentru a le aduce vreo atingere celor care nu apartineau Miscarii, ci doar pentru a repune adevarul in drepturile sale.Toti cei care au suferit in temnitele bolsevice, indiferent de optiunea politica, merita sa intre in cartea de eroi ai neamului, insa nu e corect ca astazi domnul Ciorbea sa incerce revenirea in arena politica cu acest discurs.Daca tot isi asuma toti eroii, distinsul ex-prim-ministru ne-ar putea vorbi si despre crimele comise de taranisti si liberali in perioada interbelica, despre coruptia din tara din acea perioada, despre placuta coabitare a celor doua formatiuni cu nefastul monarh Carol al II-lea, despre implicarea PNT si PNL in tradarea de la 23 august, sau despre colaborarea cu partidul comunist dupa 1945.
Cum nu a facut mare lucru pentru economia nationala, neintroducand reformele asteptate in perioada penibilei guvernari, ii sugerez domnului Victor Ciorbea ca retragerea din viata publica este ultima urma de demnitate care ii ramane, orice aparitie a dumnealui in mass-media neavand decat darul de a ne aminti de esecul numit Conventia Democrata si a ne lasa un gust amar.

Miscari pe scena politica romaneasca

Dupa terminarea turului doi de la prezidentiale am anticipat ca PD-l va incerca, la un moment dat ( daca va fi nevoie ), acapararea flancului stang al politicii romanesti.Ma gandeam ca acest scenariu va fi posibil daca presedintele PNL, Crin Antonescu, va trage dupa sine PNL-ul in sus, ducandu-l undeva spre 30%, fapt care ar ameninta serios pozitia PD-L-ului ca partid de referinta al dreptei.Asa cum fostul Partid Democrat, socialist la ora aceea, a trecut peste noapte din Partidul Socialistilor Europeni in Partidul Popular European, avand convingerea ca va apara mai bine interesele natiei din partea dreapta a esichierului politic, o miscare de 180 de grade nu ar mai mira pe nimeni in ziua de azi daca e vorba tot de satisfacerea acelorasi nazuinte patriotice.
Insa, privind la evolutia celor doua partide de opozitie, tot mai slabite pe zi ce trece datorita ,,dezertarilor'' ( eh, binecunoscuta tradare romaneasca, nu ??? ) si urmarirea necesitatilor, nu ale Tarii, ci cele personale, de grup sau ( mai grav ) straine, PD-L are marea sansa sa domine atat dreapta ( prin anihilarea PNL ), cat si stanga politicii romanesti ( prin infiintarea partidului lui Oprea ), satisfacand astfel visul ( cosmar pentru noi ) lui Traian Basescu de a nu mai avea adversari, si de a face ceea ce ii pofteste inima cu aceasta tara.
Tocmai in aceste momente, cele mai dificile dupa '89, ar fi nimerit ca toti cei care doresc cu adevarat schimbarea structurilor mafiote care au jefuit tara dupa Revolutie si au dus-o in cea mai grava criza morala ( in primul rand ), sociala si economica, sa se implice intr-un proiect national, avand in vedere doar binele Romaniei.Aceasta se poate face numai trecand peste orgoliile si aspiratiile personale, caci doar sacrificiul, intelegerea, si buna colaborare ( dintre oamenii care doresc scoaterea Tarii din fundatura in care a fost impinsa de toti iresponsabilii politici din 1990 incoace ), ii pot da acestei greu-incercate tari o sansa reala de revenire.

1946 - 1990 Acelasi scenariu, actori diferiti

Pornind de la primul comentariu al editorialului anterior, imi voi permite copierea unui pasaj din lucrarea domnului Mihai Radulescu, de pe pagina http://www.literaturasidetentie.ro/, pentru a intelege cum a fost posibil rezultatul atat de categoric obtinut de FSN si Iliescu la alegerile din 1990.

,,- În 31 martie 1990, pe la ceasurile 2 dinspre zi, mă aflam la masa de scris. Deodată, a sunat careva la uşa de la stradă. M-am gândit că era o farsă. Nu m-am grăbit să las stiloul din mână. Ţârâitul clopoţelului s-a făcut iarăşi auzit. M-am desprins anevoie din preocupările mele, m-am ridicat şi am deschis. În faţa mea, un bărbat matur, necunoscut, prezentabil. "Domnule Coposu - mi s-a adresat politicos, deci pe mine mă căuta -, aş vrea să vă comunic un lucru ce v-ar putea interesa." - "Poftiţi - l-am îndemnat -, intraţi." Tocmai a trecut pragul şi a împins uşa îndărătul său, că l-am văzut ridicându-şi ambele braţe-n sus, de parcă l-aş fi ameninţat cu pistolul şi voia să mă convingă că se preda de bună voie.
Domnul Corneliu Coposu, al cărui haz - aşa cum am menţionat - nu-l cunoşteam, l-a întrebat pe străin asupra rostului acestui gest. Reacţia intrusului a fost insistentă şi umilă: "Vă rog să mă percheziţionaţi. Poate că am vreo armă, un microfon." - "Nu am obiceiul să-mi controlez oaspeţii. De altfel, casa asta a mea bănuiesc că-i plină de microfoane." Privindu-l mai bine, stăpânul casei a adăugat: "Cred că nu vă cunosc." - "Sunt colonel de Securitate!" - a răsunat prezentarea. "Tot nu vă inspir bănuieli?" - "Nu! Am avut de-a face cu nenumăraţi colonei de Securitate. Am fost anchetat de sute de ori. Aş dori, însă, să aflu obiectul vizitei dumneavoastră." - "Să ştiţi - a continuat musafirul - că v-am spus adevărul: sunt colonel de Securitate. Pensionat în 1986, rechemat în serviciu în 1990. Am lucrat în contra-informaţii. Dar sunt un bun român şi n-am crezut niciodată în comunism. Am ezitat, întrebându-mă dacă e bine să vin la dumneavoastră. Până la urmă, am socotit că am datoria morală să vă avertizez de planul care se pregăteşte în vederea alegerilor viitoare. Vreau să vă comunic rezultatele lor." - "Le ştiţi de pe acum?" - "Nu le ştiu, însă aceia care le organizează au elaborat un plan a cărui schiţă v-am adus-o, pentru a fi prevenit." Vizitatorul nepoftit a continuat: "Iată rezultatul alegerilor din mai!" - îl cita mai departe domnul Coposu.
- A depus în faţa mea, mi-a explicat naratorul neaşteptata întâmplare, o hârtie cu nişte cifre. Din privirea omului, mi-am dat seama că nu era vorba de o glumă.
Ascultând istorisirea alertă, mi-a venit în minte un film american de pe vremuri, intitulat S-a întâmplat mâine . Era vorba în el despre redactorul-şef al unui ziar, căruia spiritul unui prieten decedat îi comunica din ajun evenimentele care urmau să aibă loc în ziua următoare, pentru ca gazeta unde lucrase el însuşi să fie prima care să le aducă la cunoştinţa cititorilor.
Pe ecranul minţii mi se proiectă un colţ al restaurantului "Continental". Pe tencuială sta scrisă, neglijent, în cărbune, o lozincă din timpul Revoluţiei: Jos fantomele comuniste ! Dacă una dintre acestea cumva participase la elaborarea rezultatelor antedatate pomenite? Sau nu una, o cohortă, o legiune, un iad întreg.?!
"Nu pot crede că." - îşi arătase îndoiala izvorâtă din deschiderea faţă de semen; vorbise mai mult pentru sine, decât ca să-l fi auzit oaspetele său de pe la cântatul cocoşilor. Repetându-şi ezitarea de atunci şi pentru mine, îşi prelua intonaţia de odinioară, a omului pus în încurcătură de faptul că fusese pomenită de faţă cu dumnealui o faptă dintre acelea calificabile cu: "Aşa ceva nu se poate, nu se face." - "Să credeţi" - încerca celălalt să-i întărească prea slaba convingere. De bună seamă, gazda se străduia să-şi stăpânească muşchii faciali; îi dădeau de lucru. Pripita judecare a trăsăturilor patriotului care risca destule deconspirând manevrele şefilor săi nu-i permitea să-i pună sub semnul dubiului afirmaţia. Dar ceva din suflet, buna-cuviinţă însămânţată în sine din naştere, politeţea ce-l îndemna să acorde credit oricui, până la proba contrarie, îl rodeau. Nădăjduia să nu iasă la suprafaţă frământările sale. Fără să evoce atunci anume declaraţiile pompoase ale acelora care puseseră mâna pe putere, pasămite taman pentru a organiza alegeri libere, drepte, curate, cinstite, căzuse şi el, într-un fel, pradă momelilor lor propagandistice.
Doar nu era să-mi recunoască mie domnul Coposu atari subţiri stări de spirit - nu. Dar le bănuiam încă prezente îndărătul frunţii sale. Şi de aceea îl iubeam şi mai tare: era om, om cumsecade, om de cuvânt, om al respectului faţă de oameni. "Să credeţi" - reluă celălalt. "Nu e joacă. Rezultatele pe care le aveţi în faţa ochilor au fost notate de către factorii de decizie din ţara aceasta. Păstraţi nota şi veţi avea prilejul s-o verificaţi când se vor comunica rezultatele alegerilor."
Colonelul anonim (pentru mine, căci domnului Corneliu Coposu îi arătase legitimaţia de serviciu) era o fiinţă de onoare. A plecat cu conştiinţa datoriei împlinite. Lista predată preşedintelui naţional-ţărăniştilor, pe care l-a socotit demn de avertizare cu privire la manevrele din umbră ce ameninţau democraţia la alegerile din mai 1990, avea următorul cuprins:
FSN 74%
UDMR 8%
PNL 6%
MER şi PER 5%
Romii 4%
PNŢ-CD 3%
Independenţi 0
- Rezultatele alegerilor din 20 mai, m-a atenţionat domnul Coposu, s-au deosebit foarte puţin de acest consemn. Romii nu şi-au realizat programarea. La voturile UDMR-ului, poate şi ale PNL-ului, nu s-a "umblat". Cred că pe listă, pe lângă preferaţi, figurează şi privilegiaţi. prin calcul. Este evident că s-a urmărit demonetizarea Partidului Naţional Ţărănesc - Creştin şi Democrat.
Mă gândeam la soarta acestui partid care a realizat Întregirea Neamului şi tratativele pentru ieşirea României din al doilea război mondial, partid ale cărui sufragii "acordate" de regim, la alegeri, reprezintă mai puţin de jumătate din numărul aderenţilor săi la data de 20 mai 1990.''

Inchei, nu inainte de a face un comentariu asupra reflectiei regretatului Corneliu Coposu cu privire la trecerea Romaniei de partea Aliatilor, la 23 august 1944.Acest moment il consider unul nefast, atat pentru partidul istoric care realizase Unirea de la 1918, cat mai ales pentru tara, daruita fara lupta bolsevicilor impotriva vointei Maresalului Antonescu, care urmarea continuarea razboiului, in ideea obtinerii unui armistitiu favorabil.Pentru cine crede ca nu exista o alta sansa si ca razboiul era pierdut oricum, exista exemplul Finlandei care a luptat pana la capat, reusind obtinerea unui acord mult mai bun ca al Romaniei.Si asta fara obligatia de a-l vinde dusmanilor pe comandantul Armatei!

Douazeci de ani de chin

Se implinesc doua decenii ( parca a fost ieri ) de cand am avut impresia ca viata noastra se va schimba radical, ca regimul politic impus de tancurile comuniste in 1945 va fi eradicat definitiv, si ca in vocabularul nostru curent cuvinte ca libertate, democratie sau alegeri libere nu vor fi doar iluzii sau sperante desarte.Din pacate, imediat dupa ce i-au impuscat pe Ceausesti, tot comunistii si securistii au fost cei care au preluat puterea, folosindu-se de toate mijloacele posibile ( violente, manipulari, crime, contra-demonstratii, minciuni ) pentru a inabusi orice forma de opozitie.
Marile manifestatii pasnice din 28 ianuarie si 18 februarie 1990 ( organizate de catre partidele istorice ) intrerupte cu brutalitate de hoardele organizate ale FSN-ul lui Iliescu, erau dovada ca regimul comunist nu se incheiase, ci doar intra in cea de-a doua etapa, de asta data ascuns nu sub umbrela socialismului comunist, ci sub a democratiei occidentale.Folosindu-se, insa, de aceleasi metode din 1947, cand mitingul pro-monarhist al studentilor din 30 decembrie s-a terminat cu violente de nedescris.
Alegerile din 1946 au fost furate, la fel de false au fost cele de anul trecut si cele de anul acesta.Nimeni nu a raspuns pentru cele intamplate atunci, asa cum vinovatii de azi vor ramane necunoscuti.
Incepand cu acest articol, deschid seria denunturilor impotriva comunismului.La ce foloseste, veti spune, cand de douazeci de ani incoace s-au scris carti, articole, s-au facut reportaje, insa structura comunista nu a fost deranjata de nimic.La ce bun inca un blog pentru a scrie lucruri de toti stiute?Am speranta ca nu e in zadar si, ca amintind permanent ororile, nu le vom uita nici noi, si ii vom informa si pe cei care nu le cunosc sau au informatii vagi despre toti acesti ani negri.Uitarea sau ignoranta noastra le vor da conducatorilor de azi - sau celor care vor sa-i substituie, mentinand insa acelasi regim de forta - curaj sa ne inrobeasca tot mai mult.Doar luptand impotriva lor avem o sansa, fara sa ne implicam suntem cu totii pierduti.Sa ne amintim ca in '89 am strigat : FARA COMUNISTI !!!